Fostul premier Adrian Năstase lansează un semnal de alarmă cu privire la poziția tot mai fragilă a Partidului Social Democrat (PSD) în actuala guvernare. Într-o analiză postată pe blogul său, Năstase afirmă că PSD a ajuns să fie perceput ca „a cincea roată a căruței” și că partidul ar trebui să își reconsidere urgent prezența în Executivul condus de Ilie Bolojan.
PSD, marginalizat în actuala formulă de guvernare
Potrivit lui Năstase, adevărații „pilonii” ai guvernării sunt PNL, USR, UDMR și Grupul minorităților naționale. PSD, deși parte din coaliție, nu deține poziții de forță și nu mai influențează deciziile-cheie. Mai mult, premierul însuși nu provine din rândurile social-democraților, ceea ce accentuează și mai mult sentimentul de marginalizare.
„Axa PNL-USR”, consolidată cu sprijin de la Cotroceni
Năstase susține că în interiorul Guvernului s-a format o alianță informală între PNL și USR, sprijinită discret de Palatul Cotroceni. Această axă controlează comunicarea publică, numirile în funcții strategice și direcțiile majore ale guvernării. Exemplele menționate includ serviciile de informații, diplomația și structurile economice ale statului.
Riscul erodării continue a electoratului PSD
Fostul premier avertizează că prezența PSD într-o guvernare în care nu are influență reală riscă să-i alieneze electoratul tradițional. În lipsa unui mesaj clar și a unor lideri credibili, PSD ar putea pierde votanți în favoarea AUR, formațiune care câștigă teren mai ales în rândul electoratului dezamăgit.
Soluția propusă: retragerea strategică
În opinia lui Adrian Năstase, partidul pe care l-a condus ar trebui să părăsească Guvernul și să sprijine condiționat, din Parlament, un Executiv minoritar format din PNL, USR și UDMR. Acest lucru ar permite PSD să își reconstruiască identitatea politică, să-și regândească programul și să pregătească un nou leadership.
Un precedent funcțional: modelul 2000–2004
Năstase reamintește că Guvernul PSD din perioada 2000–2004 a funcționat eficient ca Executiv minoritar, sprijinit prin acorduri negociate anual cu UDMR. Un astfel de model ar putea oferi partidului „răgazul necesar” pentru a se reforma fără presiunea deciziilor de guvernare care nu îl reprezintă.
În final, mesajul fostului premier este clar: rămânerea în actuala formulă guvernamentală riscă să compromită viitorul PSD. Un pas în spate, făcut cu inteligență strategică, ar putea deveni singura cale de salvare.
