Descoperire șocantă în Irlanda: începe exhumarea celor 796 de copii îngropați clandestin la Tuam
Irlanda se pregătește să deschidă una dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei sale recente. În luna iulie, vor începe exhumările la fosta casă St Mary din Tuam, unde rămășițele a 796 de copii, de la nou-născuți până la vârsta de nouă ani, au fost descoperite într-o fosă septică, fără marcaje sau memoriale.
O tragedie scoasă la lumină după decenii
Totul a ieșit la iveală în 2014, când Catherine Corless, o localnică de 71 de ani, a găsit documente care atestau moartea copiilor în instituția condusă de surorile Bon Secours. Ea a dezvăluit că nu exista niciun registru funerar, niciun cimitir și nicio cruce care să amintească de acești micuți. Lupta pentru recunoașterea tragediei a fost una grea, autoritățile arătând inițial lipsă de interes.
Contextul istoric: mame necăsătorite și copii abandonați
Între 1922 și 1998, aproximativ 56.000 de femei singure și 57.000 de copii au trecut prin 18 „case pentru mame și copii” din Irlanda. Mulți dintre copii au murit din cauza condițiilor precare. Estimările arată că aproape 9.000 de copii au decedat în aceste instituții. Sub presiunea Bisericii Catolice, femeile erau stigmatizate, iar copiii considerați „nelegitimi” erau separați de mame sau dați spre adopție.
Demersurile legale și procesul de identificare
Primele rămășițe umane au fost descoperite încă din 2016, însă abia în 2022 s-a adoptat o lege care să permită oficial săpăturile. În 2023, a fost desemnată o echipă specializată care va face exhumările și identificarea rămășițelor. Probele ADN prelevate vor fi comparate cu cele ale rudelor supraviețuitoare, pentru a putea reda copiilor o identitate și o înmormântare cu demnitate.
Cuvintele femeii care a declanșat ancheta
„Nu am crezut niciodată că voi vedea această zi. Atât de multe obstacole au fost depășite”, a spus Catherine Corless. Totuși, ea a adăugat cu realism: „Chiar dacă vom reuși să identificăm unele rămășițe, acest lucru nu va aduce pace pentru toată lumea”.
Această exhumare reprezintă nu doar un act de justiție și memorie istorică, ci și o recunoaștere a suferinței femeilor și copiilor care au trecut prin „casele mamei și copilului” din Irlanda, un capitol întunecat care, după aproape un secol, începe să fie asumat oficial.