Refuzul Curții de Apel din Paris de a-l extrăda pe Paul de România adaugă un nou capitol controversat unei povești cu accente de tragedie regală. Decizia pronunțată miercuri, 10 iulie, consideră că noul mandat european de arestare emis de România este „disproporționat”, în ciuda condamnării definitive a acestuia pentru fapte de corupție. Dosarul, plin de ramificații juridice și istorice, continuă să țină atenția publică captivă.
Un verdict cu puternic impact simbolic
La 76 de ani, Paul de România a părăsit calm sala de judecată, exprimându-și încrederea în justiția franceză. Privirea sa, obosită dar împăcată, trăda un sentiment de reabilitare morală, în ciuda condamnării din România. Acesta fusese condamnat în decembrie 2020 la 3 ani și 4 luni de închisoare pentru trafic de influență și complicitate într-un dosar cu un prejudiciu estimat la peste 145 milioane de euro.
Justiția franceză: mandatul este disproporționat
Instanța din Paris a recunoscut motivele emiterii mandatului, dar a criticat amploarea și formularea cererii autorităților române. În opinia judecătorilor, cererea depășește limitele rezonabile, afectând principiile echității. Avocata lui Paul, Miriame Laichi, a declarat că decizia pune capăt unei „hărțuiri procedurale inacceptabile” și reflectă o justiție independentă și echilibrată.
O moștenire disputată și o identitate contestată
Cazul prințului Paul nu este doar juridic, ci și profund personal. Fiul lui Carol Mircea Grigore, recunoscut legal ca descendent al regelui Carol al II-lea, Paul nu a fost niciodată acceptat oficial de Casa Regală condusă de Majestatea Sa Margareta. El revendică nu doar bunuri, ci un loc în istoria națională – o recunoaștere refuzată deopotrivă de instituții și opinia publică.
O istorie repetată: nu e primul refuz
Curtea din Paris mai respinsese o cerere de extrădare în noiembrie 2023, invocând nereguli în compunerea completului de judecată român. Deși autoritățile române au revenit cu un nou mandat, susținut de o decizie CJUE privind validitatea procedurii, instanța franceză a menținut refuzul. Judecătorii au reafirmat că principiile proporționalității și echității nu pot fi ignorate nici în contextul cooperării europene.
Ce urmează pentru Paul de România?
Deocamdată, Paul rămâne în Franța, protejat de o justiție care, deși recunoaște gravitatea faptelor, nu validează cererea de extrădare. Statutul său rămâne unul ambiguu: condamnat definitiv în România, dar inaccesibil autorităților din București. Este posibil ca statul român să formuleze o nouă solicitare sau să încerce alte căi legale, însă rezultatul rămâne incert.
O dramă între două lumi
Povestea lui Paul de România transcende granițele unui simplu dosar penal. Este o confruntare între justiții, între memorie și realpolitik, între o moștenire contestată și o identitate disputată. În acest context, decizia Franței nu închide cazul, ci doar îl suspendă. Iar în acest spațiu suspendat, adevărul, onoarea și istoria continuă să se caute fără a se întâlni cu adevărat.
